Pictorima — Joacă Mahalaua

La o casă în sat, basul duduiește, se scutură pereții, gardul clătinește.
Bunica bate în geam cu făcălețul tare, dar nepotul său e în sărbătoare.
Stă cu paharul în mână și cântă de dor, uitând de satul tot și de al său popor.
Joacă iarăși mahalaua în zori de dimineață.
Nu mai dorm vecinii, toți le place astă viață.
Joacă mahalaua, căci timpul fuge iar.
Nu mai dorm vecinii, toți trăim nu în zadar.
Mai puțin în vale sunt doi gospodari, muncesc toată ziua, oameni mândri, mari.
Dar când se lasă noaptea și își aduc aminte, scot din fundul casei borcanul mai fierbinte.